You are currently browsing the tag archive for the ‘descalta-te’ tag.


Descalţă-te dragule, ca să te primenesc.
Să-ţi curăţ tot noroiul, căci spartă ţi-e opinca,
Căruntă-ţi este tâmplă, căutătura adâncă
Ţi s-a împăienjenit. Iar eu cu tine lângă
Precum o Magdalenă, n-o să mă mai smintesc.

 

Descalţă-te cu grijă, talpa ţi-e suferindă
De spini, de cioburi, de pietre şi venin
Căci cu piciorul gol, ai semănat pelin
În suflete plăpânde, în braţ încă virgin.

Dar vino să te spăl, căci mâine-a fi duminică.

 

Descalţă-te de toate, şi lasă-mă să-ţi fiu
Aşa cum niciodată, n-am fost: atât de-aproape.
Doar te-am minţit cu ochii, cu buzele crăpate
Spunând că vine vară. Ştiam că-i numai moarte.

Hai vino lângă mine, te-oi mai minţi o dată.

 

Descalţă-te degrabă căci iacă şi zefirul
Nomadul, zburătorul, îmi umflă prin cosiţe
În vale, de-a mijoarca, mă joacă  între căpiţe
Îmi fură câte-un zâmbet, mi-l prinde-ntre gropiţe

Şi oi fugi cu dânsul, amăgitorul, hoţul.

 

Mai ştii ce-ţi tot spuneam eu despre veci,
Că nu-s prielnici decât frunzelor de fragi?
Iar tu râzând îmi răspundeai “ei, taci!”
Mă pipăiai cu degetele dragi…

Descalţă-te dragule, căci mâne ai să pleci.

%d blogeri au apreciat asta: