Adesea lanturi grele imi atarana de maini, de picioare, de ochi, de buze. Lanturi ferecate, lanturi fara vreo iarba magica.

Si vin vremuri tulburi; vremuri ce par a ti se strecura pe sub straie, a se incolaci in jurul tau si a te surprinde. Maini lungi iti astupa ochii si gura, greutati ce te trag in alta parte a potecii tale, gheare ce sapa gropi uriase dinanintea-ti. Firele de iarba, neprietenoase, iti urzica talpile iar fasii de ceata groasa te inconjoara. Guri nevazute iti soptesc despre balauri.

Cautarea iti devine o povara. Chiar asta iti doresti, oare de asta ai nevoie, ce fel de decizii iei? Esti rational sau esti fericit? Este destul de tarziu sa mai conteze?

Dar nu poti sa strigi, nu poti sa alergi, pentru ca de maini, de picioare, de ochi si de buze iti atarna lamturi ferecate si ruginite. Lanturi rationale, lanturi reale.

Anunțuri