Probabil aşa s-a nimerit deşi, pare-se  să fi zăbovit ceva mai mult ca de obicei pe la vreun birt vechi, pe la hanul Ancuţei, ori prin vreun bar uitat de lume, adăpostindu-se de crivăţ.
Posibil să fi rătăcit troienitele cărări, să îi fi ingheţat busola-i aurită şi solară, iar oiştea carului mare să se fi înţepenit. Iar în toată tevatura asta, un mugure s-a putut trezi. Nu uşoară fu munca de a-l adormi la loc, căci mugurii nu se lasă adormiţi decât legănaţi de pletele zefirului. Iar zefirul salaşuieşe sub poala dinspre asfinţit a robei de brânduşe. Iar până la brânduşe, iacă trebuie scuturaţi intâi ghioceii, apoi zambilele. Şi, desigur, trebuiesc adormiţi la loc, toţi, până când ultima floare de iarnă se va fi transformat în lacrimi, spălând pământul de ger.

Anunțuri