You are currently browsing the monthly archive for Martie 2011.



Pleacă-ţi capul sub piciorul meu. Lasă-mă să îţi calc peste tâmple, să îmi simt călcâiul afundându-se încet, să iţi rostuiesc firele de păr cu degetele şi să iţi gâdil urechea cu foşnetul lor. Să îţi strivesc gândurile răzleţe, să iţi smulg dorinţele nefaste. Să iţi zdobesc iluziile, să iţi sfărâm îndoielile. Să ucid neajunsurile, să asurzesc temerile, să îţi înrobesc himerele. Ca să nu mai râzi atunci când plângi.



Probabil aşa s-a nimerit deşi, pare-se  să fi zăbovit ceva mai mult ca de obicei pe la vreun birt vechi, pe la hanul Ancuţei, ori prin vreun bar uitat de lume, adăpostindu-se de crivăţ.
Posibil să fi rătăcit troienitele cărări, să îi fi ingheţat busola-i aurită şi solară, iar oiştea carului mare să se fi înţepenit. Iar în toată tevatura asta, un mugure s-a putut trezi. Nu uşoară fu munca de a-l adormi la loc, căci mugurii nu se lasă adormiţi decât legănaţi de pletele zefirului. Iar zefirul salaşuieşe sub poala dinspre asfinţit a robei de brânduşe. Iar până la brânduşe, iacă trebuie scuturaţi intâi ghioceii, apoi zambilele. Şi, desigur, trebuiesc adormiţi la loc, toţi, până când ultima floare de iarnă se va fi transformat în lacrimi, spălând pământul de ger.


About Future


Planning

 

Taking the Final Decision

 

Happy Ending


De ce? Pentru că mi se par un soi de laşitate, de a spune un lucru fără a privi destinatarul în ochi, post scriptum-urile astea. Conţin ceva ce chipurile ai uitat să menţionezi la timpul şi locul lui.

„Bună. vroiam să îţi transmit că… P.S. La mulţi ani pentru ziua ta (aia de acum 4 săptămâni)”
„Bună. vroiam să îţi transmit că… P.S. Îmi plac pozele tale!”
„Bună. vroiam să îţi transmit că… P.S. Ai cântat ca o privighetoare la concert!”
„Bună. vroiam să îţi transmit că… P.S. Ai trei copii superbi!”

Poate că pun eu prea mult accent pe momentul potrivit, dar tot nu am desluşit niciodată pe deplin post scriptum-urile.

P.S. Asta nu înseamnă totuşi că nu iau în considerare P.S.-ul. 🙂


De câte ori nu auzim din jur, celebrele îndemnuri „fii frumoasă, pentru tine! îngrijeşte-te, răsfaţă-te! eşti importantă! nu uita de tine!” Iar în luna femeilor-mărţişor, parcă de şi mai multe ori.

Aşadar, femeia din mine a hotărat să îmi dăruiască un mic mărţişor, prin câteva fraze pline de răsfăţ: vreau să recunosc de ce o fac şi eu. De ce jonglez cu dibăcie printre cele câteva ciocolate zilnice şi niciun gram în plus. De ce mă uit de zeci de ori în oglindă şi mă întreb cum să îmi mai aranjez bretonul. De ce, de fiecare dată când zăresc o damă bine, o admir dar mă gândesc ce secret i-aş putea fura. De ce când descopăr nişte lucruri interesante, mă străduiesc să reţin cât mai mult. De ce îmi fug şi mie ochii prin magazinele pentru femei şi probez de 7 ori o pălărie până să o cumpăr.

Pentru el.
Pentru că lui vreau să îi par frumosă, inetresantă, atrăgătoare. Pentru că el vreau să fie mândru de mine. Pentru că el vreau să mă cunoască, să mă descopere. Pentru că femeia lui vreau să fie cea mai bună.
Pentru că eu ştiu deja cine sunt şi ce pot face: orice pentru el. Pentru că nu poţi fi tu dacă nu există un lucru pe lumea asta care să conteze cu adevărat şi infinit pentru tine: celălalt.

%d blogeri au apreciat asta: