Te vad. Te simt si te aud.
Asa sunt eu: imi recunosc intotdeauna lucrurile mele, fie ca este vorba despre culoarea preferata, despre filmul de joi seara sau despre oameni si locuri. Si daca dureaza o viata sa caut un lucru, nu inseamna ca ma hotarasc greu ci ca abia atunci am reusit sa il gasesc. Insesizabil.

A avea un lucru nu inseamna a-l (de)tine, ci a-l descoperi. Pentru ca oricare ar fi distanta, tot iti provoaca emotii de tot soiul, tot te face sa razi, sa plangi, sa te bucuri si sa iti imaginezi restul secundelor din viata alaturi de el. Ingenuu.

Nici cale de lepadare nu exista, pentru ca si lucrul asta al tau te recunoaste; si chiar daca nu iti vorbeste, nu iti canta, nu iti respira, sau nu este albastru, stie cine ii esti tu. Irezistibil.

Desigur, este o diferenta intre a gasi un lucru si a-l detine. Dar cine isi da cioara din mana pentru lucrul de pe gard? Nimeni, pentru ca rutina si confortul sigurantei psihice ne interzic riscurile. Si cum nu imi permit… sa nu risc, mai bine nu aleg nimic dinainte, pana nu imi gasesc lucrul mult cautat. Este o filozofie de viata simpla, care ma impiedica sa ma bucur in avans de micile unicele bucurii oferite de viata. Ce rost are sa te apuci sa construiesti cand stii ca nu iti construiesti rostul? Pentru ca, unul dintrre neajunsurile vietii este bucuria. Te bucuri de actul in sine al constrctiei. Si atunci, cand ajungi cu adevarat sa iti construiesti viata, ce gust ar mai putea avea cand deja ai gustat din bucuria contruirii? Insipid.

Iar cel mai frumos este faptul ca nu exista nesiguranta; nu poti spune ‚cred’ sau ‚pare’. Exista doar „Uite-l!” Si intotdeauna este Incredibil!

Anunțuri