Spunea cineva, odată, că atunci când eşti fericit, nu scrii. Ştiam. Am aprobat, zâmbind…

De fapt nu e chiar aşa deloc. Scrii atunci când ai nişte aripi imense şi îşi doreşti la fel de mult să spui cum eşti, cum ai vrea să fii sau cum pretinzi că eşti. La un moment dat oboseşti şi începi să faci compromisuri; primul lucru la care renunţi este scrisul şi îţi vezi mai departe de drumul tău.
Dar vai de cei al căror drum ducea către descoperirea de sine.

Anunțuri