Erau odată nişte vremuri când lumea avea sertarele doldora de lucruri. Lucruri personale, cum sunt jurnalele, mărgelele rupte, ceasuri fără curele, cărţi de căpătâi, încărcătoare stricate, nasturi, articole decupate de prin ziare, poze mai vechi, milieuri, bucăţi de plastic din mânerul feohn-ului, flecuri, mufe, adaptoare, căşti de telefon stricate, multe cabluri, parfumuri expirate (da, parfumurile expiră în 2-3 ani, maxim), oje uscate, reviste porno.

Acum oamenii au hard disk-uri externe, interne ATA, SATA ori CD-uri, DVD-uri, stick-uri, CF-uri sau tot soiul de alte memorii de stocare, colecţiile fiind impresionante. Desigur, sunt pline cu… lucruri personale: materiale pentru blog, mici proiecte personale, softuri stricate, carţi electronice sau tutorialuri, drivere pentru telefoane, tot felul de progrămele cu nume obscure, convertoare, crack-uri, link-uri. O gramadă de poze, puse alandala: poze de la grătarul din mai cu prietenii vecinului surorii lui Gigel, poze cu Andreea de la bal, poze de la mare cu fostul/fosta, poze cu telefonul, făcute sepia sau cianotic pentru diverse avatare. Rămăşiţe de jocuri după nenumărate încercări eşuate de update sau crack, torenţi, imagini, filmuleţe porno.

Momentan, am vreo 5 hdd-uri, şi un teanc de dvd-uri de pe la fiecare formatare. Toate pline cu lucrurile mele personale, desigur.