Îmi amintesc de prima zi, de parcă ar fi fost ieri. Mi se pare că dacă intind mâna, îi pot chiar mângâia intenţiile blânde şi ascunse. Pentru că în acea zi, soarele, zorile şi norii îmi zâmbeau complice iar eu le-am dat bună dimineaţa, fără să ştiu la ce folosesc cuvintele, de fapt. Am privit cu nesaţ lumina, fără să ştiu că în acea zi aveam să îmi ard şi ochii şi sufletul. Am început să îmi fac de lucru, dar habar nu aveam că abia atunci urma să înţeleg sensul a tot ceea ce făceam. Am aşteptat să vină seara, fără să ştiu că în acea zi, timpul avea să se oprească în loc. Te rog, poţi să mă ajuţi? Pentru că din ziua aia nu mai înţeleg unde se duc zorile cănd se duc, vorbele mele, lucrurile mele şi cu nopţile.

Anunțuri