You are currently browsing the monthly archive for Aprilie 2010.


Îmi amintesc de prima zi, de parcă ar fi fost ieri. Mi se pare că dacă intind mâna, îi pot chiar mângâia intenţiile blânde şi ascunse. Pentru că în acea zi, soarele, zorile şi norii îmi zâmbeau complice iar eu le-am dat bună dimineaţa, fără să ştiu la ce folosesc cuvintele, de fapt. Am privit cu nesaţ lumina, fără să ştiu că în acea zi aveam să îmi ard şi ochii şi sufletul. Am început să îmi fac de lucru, dar habar nu aveam că abia atunci urma să înţeleg sensul a tot ceea ce făceam. Am aşteptat să vină seara, fără să ştiu că în acea zi, timpul avea să se oprească în loc. Te rog, poţi să mă ajuţi? Pentru că din ziua aia nu mai înţeleg unde se duc zorile cănd se duc, vorbele mele, lucrurile mele şi cu nopţile.


Am un tricou alb, finuţ, dintr-un bumbac mai de calitate, pe care asta scrie. Eu, cum mijeşte soarele de sfârşit de ianuarie, cum trec la tricou. Am câteva un pic mai groase, numai bune. De câteva zile însă, sătulă şi de pantofi cu toc şi de tenişi şi de cizme, am trecut şi la sandale. Sandalele albe, am zis să fie şi tricoul alb… Citește restul acestei intrări »



Ignoră zilele şi vei reuşi să furi soarele.
Ignoră-ţi semenii şi vei deveni intangibil.
Ignoră-ţi cuvintele şi vei reuşi să scrii legi.
Ignoră-i pe cei ce te iubesc sau te urăsc şi vei deveni singurul.
Ignoră-ţi simţurile şi vei reuşi… să reuşeşti totul.

Îi mulţumesc Corbului din nou că nu m-a ignorat şi nu voi ignora nici eu un subiect delicat: căsnicia. Din viziunea lui meandmydaughter.


-Iubito, pot să te rog ceva?
-Spune, dragule…
-Poţi să ştergi, te rog, prostiile alea de pe internet pe care le-ai scris demult?
-Păi…
-Îţi imaginezi că nu mă pot compromite, dacă se întâmplă să descopere vreun coleg ce a scris soţia mea, despre un alt bărbat. Iar tu mă iubeşi doar pe mine, nu?
-Da, te iubesc…

***

Ţin jurnal din clasa a cincea când… Citește restul acestei intrări »


Cei care mă suspectează că nu am auzit decât de Ducu Bertzi, vor fi surprinşi. Cei care nu au auzit de Ligabue, vor avea acum o ocazie. Iar celor cărora le-a placut piesa de mai jos, iată şi traducerea mea. Liberă.

Vreau sâ fiu fericită,
să râd mereu când te privesc… Citește restul acestei intrări »


1. Când ai spus ultima oară te iubesc?

Acum câteva ore sau câteva zile. Consider absolut irelevant faptul că nu am fost auzită, respectiv citită.

2. Defineşte fericirea în 3 cuvinte.

Eu am doar trei litere să o definesc, nu cuvinte…

3. Când ai fost ultima oară fericită?

Atunci când fericirea mea mi-a aparţinut doar mie.

4. Ce crezi ca te face fericită?

Teoretic ar trebui să mă consider fericită: ceea ce îmi doresc mai mult de la viaţă există, în mod concret. Dar, din păcate, mă amagesc singură cum că aş fi fericită pentru că nu sunt atât de puternică încât să îmi rup barierele propriului egoism, iar fericirea mea să însemne fericirea altcuiva. Nu, încă îmi doresc ca fericirea asta să îmi aparţină doar mie.

5. Cand te-ai gandit ultima data la fericirea ta?

Mă gândesc încontinuu. 🙂

Cu mulţumiri Corbului si o trimit Iuliei.


NU! Femeile nu sunt multilateral dezvoltate, nu au atenţie distributivă şi nu reuşesc să facă bine o gramadă de lucruri în acelaşi timp. Cum am ajuns la concluzia asta? După ce azi, era să ajung sub roţile a 3 maşini, conduse de nişte ele care vorbeau şi la telefon în acelaşi timp.

…da, fată, te aud… stai că s-a băgat în faţa mea o cretină, pe ghepardu… jaguaru… ăsta cum îi zice, că am şi uitat din cauza ei! Zebră fata, aşa! Ce ziceai? Ai facut rost de catalogul nou de la Avon cu monstre?!!! Glossuri maro ai, fată? Aaa şi să nu uit să îţi zic: s-a deschis la mine un magazin de ăla şi au platforme cu cinci sute şi îţi mai dă gratis şi o poşetă din piele de şarpe, LOL! Du-te naiba!! Nu tu fată, ăla din spate că mă tot claxonează şi mă înjură de vreo 10 minute… Alta care mi-a sărit în faţă! Fată, pietoantele astea nu ar trebuii sa steie numa pe trotuar, dooh?! (emo ăla care îşi dă ochii peste cap şi are gene false) Na că mi s-a oprit şi motoru acuma din cauza lor! Fată te pupicesc dulcic, că mă sună cineva pe cealaltă linie…

Poate nu vorbeau toate despre aceleaşi subiecte dar tot erau cu capul în nori, nu la condus. In general mă cam enervează femeile, dar genul ăsta mă scoate din minţi. (Dacă nu mă enervează şi bărbaţii? Ba da, mă enervează şi ei cu mania aia de a parca la centimetru, să nu mai rămână din trotuar decât doua palme, perfect simetrice.)


Am gasit un test si cred ca as fi egoista sa nu il impartasesc. Toti tre sa isi cunoaste valoarea.

Iar asta cică e valoarea mea; oricum aş da-o, numai aşa îmi iese (nu, nu am zis că mă dau cu gel şi folosesc colgate)

Enjoy!


Da, am obosit. Şi nu este doar astenia de primăvara, cotidianul meu prea prăfuit şi uzat, poveştile tragi-comice ale celorlalţi.
Am obosit să îţi tot spun cât de mult încă te iubesc, ca un om care, din motive necunoscte nu îşi poate găsi liniştea. Am obosit să îţi spun cât sunt de fericită doar pentru că eşti, iar astfel, datorită ţie, nu sunt doar un om cu sentimente mediocre. Am obosit să ascult muzică, să mă uit peste poze, să îmi amintesc doar pentru că mi-e dor. Am obosit şi să îmi fie dor. Am obosit să fug de ceilalţi, să îi contrazic, să îi mint, să îi ascult. Dacă este vina ta? Da, este.

Am obosit să vorbesc, să scriu, să strig, să citesc, să privesc doar pentru că tăcerea nu spune nimic.
Am obosit să nu am cuvinte, să fug, să nu am cer, să nu pot să mor, să fiu.

Şi o să închei cu clasicul meu gând: am obosit să nu mai fiu eu, să nu fie nimic al meu, să fii doar tu. Sper totuşi să fie doar de la primăvară.

%d blogeri au apreciat asta: