Un fel de leapşa provocatoare de talente scriitoriceşti, de la Cel ce a Renunţat, dar Nu să şi Scrie. Mi se cere să scriu despre alte 7 minuni. Doar 7, intreb eu, aia mai tot timpul preocupată de lumea mea, drept pentru care mi se pare că totul din jur este absolut minunat (şi chiar este)? Să scriu aşadar, despre minunăţii.

1. Soarele. Este minunat doar că este şi e o minune că încă mai este. Că se trezeşte în fiecare zi, odată cu tine (marjele de eroare sunt neglijabile, pentru un soare, fie că tu te trezeşti la 5 dimineaţa, fie la 5 după-masa). Că este oriunde, acoperit sau nu de nori. Că face să răsară iarbă sau să fie calde pietrele de sub tălpile tale goale. Că descoperă împrejurimile, ochilor tăi inadaptaţi la întuneric. Este Colosul de Pretutindeni.

2. Inima. Şi nu mă refer doar la un simplu organ care, prin nu ştiu ce minune, continuă să mai zvâcneasca preţ de câteva secunde şi după ce i-ai înfipt adânc un ţăruş; nici la simplul sentiment de iubire ci la un imens Mausoleu al Simţurilor care te ţine in viaţă. Mă refer la compasiune, la bunătate, la prietenie, la înţelegere, la slăbiciune, la iubire sau la ură. La tot ceea ce te face sa te simţi viu. Te-ai întrebat vreodată cum ar fi să fi fost mort?

3. El/Ea. Şi aici cred că nu mai este nevoie de nicio argumentare. Cu toţii am descoperit măcar o dată, o minune. Chiar dacă acum, stratul gros de praf o face să nu mai fie atat de strălucitoare, un om când este minunat, este pâna la sfârşit. Şi asta il face să fie mai înalt decât însuşi Zeus.

4. Poienile. Dacă obişnuieşti ca, măcar din când în când, să îţi culci capul peste iarbă, să priveşti de foarte aproape gâzele, să tragi adânc in piept mirosul umed al tărânei, să atingi roua, să privesti norii din cel mai îndepărtat punct atunci ştii ce vreau să zic. Sunt Templele Naturii.

5. Locurile copilăriei tale. Sau ale mele, sau ale oricui. Sunti minunatele Grădini suspendate ale Tale, ce îngrădesc de la pierire poala calda a mamei, cireşul în care te caţărai să nu te găseasca nimeni, coclaurile pe unde te jucai leapşa.

6. Idealul. Idealuri mijesc şi îţi dau târcoale încă de la început, mai mari sau mai mici, mai domoale sau mai ascuţite, mai solide sau mai moi şi te însoţesc de-a lungul întregii vieţi. Dar dintre toate, doar datorită unuia, zărindu-i mereu vârful, te vei putea ridica de la mii de kilometri distanţă, dintre dunele eşecurilor tale. Este Piramida Omului din tine.

7. Farul. M-am tot gândit care ar fi cea de-a şaptea minune, şi cea mai importanta, conform clasamentului meu. Care să fie acel lucru minunat care te ţine mereu aproape de mal, te ghidează să nu pierzi drumul pe timp de furtună, care luminează tot timpul. Mă gândeam chiar să fac un sondaj, şi atunci mi-am dat seama ca fiecare răspuns va fi unic. Da, pentru că Farul este unul singur, însă fiecare il vede doar pe al său. Farul din Viaţă.

Iar pentru că mi-a plăcut îndeajuns ideea, incât m-aş considera doar o demagoagă dacă aş ţine-o numai pentru mine, m-am gândit să o transform in leapşa.

Aşadar, sper să citim pe la:

Ahmedthemad despre Noua Zeelandă, din Europa, Africa, Australia sau America.

Corbul, despre Veşnicii, mai lungi sau mai scurte

Fireflight despre Fluturi, de tot soiul, mărimile şi culorile

Ian Vanghelie despre Cărări, de la sat sau de la oraş, de munte sau de deal, ale vieţii sau ale beţiei.

Meandmydaughter despre Bucurie, vinovată sau nevinovată

Strainuldinmine despre Oraşe(le) oricui şi de oriunde.

Anunțuri