Probabil fiecare a experimentat pana acum macar un moment propriu extrasenzorial. Ma refer la situatiile in care intuiesti, sau sa zic -simti de-a binelea, atunci cand stai cu spatele si cineva te priveste. Te simti un pic agitat, vulnerabil si te intorci repede sa vezi ce ti se intampla. Sau pur si simplu stii imediat cand cineva se uita la tine,  oricare ar fi situatia, unghiul, contextul. Iti mai dai seama si daca cine ti se adreseaza sau vrea sa iti trimita vreun mesaj, chiar daca aparentele par sa spuna altceva.

E o capacitate paranormala cu care ne putem lauda cu totii, oricat de antitalent am fi intr-ale Mamei Omida. 😛

Ceva de genul asta am experimentat si eu azi, rasfoind paginile blogosferei. Am dat de un text scurt, poate doar putin aparte si intr-un context prestabilit. Dar in loc sa il percep ca pe un simplu nonsens nevinovat, amalgamul de iluzii, incertitudini, dorinte refulate, realitati inchipuite din capul meu m-a facut sa ma treaca toti fiorii citind. Nu am simtit doar ca ‘autorul’ mi-a scris doua fraze scurte, ci ca  avea in mana o furca cu care ma incoltea, iar cand am ajuns la finalul textului deja aveam gatul prins intre coarnele ei si gardul blogului. 😐

Am inceput sa ma gandesc, balbaindu-ma, oare ce vrea sa spuna, oare care o fi raspunsul.  Sansele sa ma insel sunt destul de mari, dar daca intr-adevar totul nu este doar o farsa a imaginatiei mele zdruncinate de gandurile de la alianta, atunci raspunsul meu este „nu stiu. nu am stiut niciodata (da, pe asta il inteleg) nimic.”

Anunțuri