Cum anul asta Pastele cade ceva mai devreme, m-am gandit ca nimic nu i s-ar potrivi mai bine unei duminici dragalase decat… curatenia. 😉 Iar eu cand fac curatenie, vreau sa o si simt, sa mearga repede si nici sa nu obosesc prea tare. 😛 Asa ca m-am pus pe treaba:

1) decizia: m-am inscris pe Freecycle_Bucuresti, un grup de discutii de pe yahoo, unde poti doar sa ceri sau sa dai diverse lucruri. Fara trocuri, combinatii, sau alt soi de comert. 😉

2) sortarea: m-am intors apoi la sifoniere, camara, balcon, dulapuri si alte cotloane si incep sa scot totul afara, in doua gramezi:

– lucruri care imi sunt dragi, cel putin ‘extrem’, sau a trecut maxim o saptamana de la ultima lor utilizare, indiferent de conditia in care se afla;
– lucruri in general capatate, sau stranse de mine pentru cine stie ce proiecte ambitoase de a face bici din orice altceva, erori grave de shopping, chestii stricate, iesite din uz sau moda; sau pur si simplu lucruri care nu mi-au placut niciodata.
In prima gramada pun cam un sfert din totalul lor, iar la cealalta gramada merge restul de trei sferturi. Dar nu imi fac griji: pana la curatenia urmatoare se strang la loc, prin mijloace inexplicabile.

3) anuntul: fac o lista cu principalele categorii si o postez intr-un mesaj catre grup.

4) in pending: mesajele fiind moderate, trebuie sa astept un pic pana imi va aparea anuntul pe grup. Intre timp, ma amuz citind ce mai scriu oamenii pe acolo. Cateva mostre: OFER: – carticica formule matematica se numeste „Magia unei fituici” – o carte de Zaharia Stancu – 4 tampoane Tampax – o coperta de carte neagra… (acum spune de fituica?!) sau OFER: 2 vase wc: am 2 wc-uri de care vreau sa scap daca are nevoie cineva cred ca au si capac contact pe mail

5) cererile: gata -mi-a aparut mesajul si aproape instantaneu si primele 10 cereri. Incerc sa merg pe principiul primul venit, primul servit. Si fiecare imi serveste cate o povestioara emotionanta despre ce intentioneaza sa faca cu lucrurile sau de ce nu isi permite sa cumpere unele. Ma prefac miscata, desi, in realitate ma incearca doar senzatii de deja-vu, de la curatenia trecuta. 😀

6) schimbul de informatii: ce socket are placa aia de baza? cat ar costa niste cartuse pentru imprimanta aia? pantalonii ailalti merg si pentru 56 de kg, sau doar pentru 55? canitele sunt cu buline sau cu dungi? Incerc sa explic cat mai amabil ca… habar n-am: nu le-am folosit niciodata/ nu pot sa le sufar…

7) negocierea. Exista si oamenii care au tendinta sa aleaga ceea ce le este trebuincios si ce nu (da, stiu: sunt exemplare demne de toate muzeele) asa ca imi cer cate un lucrusor marunt. Insa in acest fel, numarul de obiecte pe care il cere o singura persoana este invers proportional atat cu numarul de persoane cu care trebuie sa am de-a face la final, cat si cu riscul de a ma prezenta la intalnire cu alt obiect decat cel bun, din cauza confuziei dezastruoase, de curand instalate in capul meu. 😀

Asa ca negociez si eu: iti dau sursa daca iei si carcasa, pantofii si cu bluzele, castroanele si cu canile. Uneori tine, alteori mai putin. 😛

8 ) final fericit pentru toti: in sfarsit am stabilit cate un nou posesor pentru toate doagele mele, asa ca trimit un mesaj nou catre grup unde anunt ca nu mai am nimic de oferit (ce urat suna :P). Dar iar nu e niciun moderator prin preajma si pana imi apare anuntul, iar mi se umple inbox-ul de la noi solicitanti, pe care trebuie sa ii dezamagesc politicos.

9) intalnirea cu doritorii: majoritatea ajung pe strada mea in cateva ore. Atentie sporita sa nu ii incurc. 😛

10) dezabonarea de la grup! Altfel, momentele mele de liniste profunda si privit catre meta-ecan, imi vor fi zgomotos readuse in sfera concretului, de catre sound-ul care imi anunta mail-urile noi ale yahoo-ului.

In astfel de conditii, cum sa nu iti placa sa faci curatenie? Abia o astept pe cea de toamna. 😉

Anunțuri