UPDATE: Printre cautarile care i-au adus pe unii la postul asta, a fost si „mass de 9 martie”. Cine si-ar fi inchipuit ca inca mai exista fericiti care nu primesc mass-uri? ;))

De ce 9 martie? Pentru ca nu imi place 8. Din niciun punct de vedere. Cu riscul de a fi luata drept o insensibila misogina non-comunista, declar pe propria raspundere ca urasc ziua femeii. Urasc sa primesc massuri lacrimogene de genul „la multi ani! o primavara extraordinara in suflet, un soare vesnic sclipitor…”; mai bine imi ureaza o primavara pe afara, ca deger de frig cand ies dimineata. Apoi nu ii poti ura cuiva  extraordinar-ul, cand el isi doreste cu totul altceva, ca e ca si cum l-ai injura de mama; nu mai spun ca urasc chestiile sclipicioase, ca nu sunt ciob sa lucesc in soare.  Si nu in ultimul rand, mai bine imi urau o viata vesnica, decat un Soare vesnic nepopulabil. Iar cel mai tare ma enerveaza sa imi zici ‘la multi ani’, cand eu stiu clar, fara sa ma uit in buletin, cand e ziua mea.

Cam aceeasi istorie e si cu mesajele primite pe telefon. Cum sa le zic, smas-uri?:s „Mie sa imi trimiti mesaj personalizat”, e replica unui amic care a primit mass-ul meu de la Craciun (ok, recunosc: am facut-o) si singura capabila sa imi readuca zambetul pe buze, dupa un istovitor 8 martie. A nu se intelege ca prefer sa primesc personalizate furibunde de genul:

BUZZ

BUZZ

La multi aniiiii!!!!!!! Fii vesnic fericita, femeie, mama si copila!!!! BUZZ

Nu stiu daca sunt neaparat o razvratita care se da neinteleasa, dar poate uneori ar trebui sa fim mai atenti la gesturile noastre catre ceilalti si la a intra cu bocancii…

Anunțuri