Sa ma prezint: nu citesc ziarele si in general, cam nimic din presa scrisa. La cea on-line ajung doar daca mi-o gaseste google-ul. Politica o inteleg doar la nivel de pamflet. Insa stiu sa arat cu succes degetul catre Dinu Patriciu, desi daca ma intrebi cine este va trebui iar sa apelez la amicul gugal sa nu il confund cu Vantu. Si desigur, stiu ca nu se spune google, corect se spune goagal. Stiu si ca exista o groaza de minori implicati activ in industria pornografica, cum e eleva aia sau piticul. Nu stiu exact cum arata dar simt peste ochii briza unui fler cum ca nici nu imi doresc sa aflu.

Unde vreu sa ajung? La recentele discutii despre moartea lenta (e cel mai bun termen?) al presei scrise de la noi. E adevarat ca nu sunt in masura sa fac eu astfel de comentarii sau sa aduc condoleante dar parca nu pot nici sa ignor fenomenul asta ciudat. Mi-a trecut prin fata ochilor de prea multe ori fraza „pacat…chiar era cel mai bun ziar…” ori eu stiu fraza ailalta: „fie ca cel mai bun sa castige” (aa, nu era de la noi asta!?…)

Prima data am citit despre Cotidianul. Auzisem despre jurnalul ala numai lucruri bune, cum ca ar fi un the last man standing al presei, asa ca mi se parea o experienta exotica, parea un seic care se sacrifica eroic.

Dar lucrurile avanseaza. Acum citesc la mantzy despre Catavencu. Cel vechi si cel nou.  Stirea care m-a excitat de-a dreptul este despre Simona Sensual; sau mai bine zis, despre lipsa ei. Nu mi-as fi inchipuit ca o sa imi produca astfel de senzatii personajul…

Ma mai gandeam la momentele mele matinale cand astept verdele de la semafor, in dreptul uni chiosc de ziare. Aproape fara sa constientizez, o urmaresc pe tanti responsabila cu aranjatul lor cum etaleaza o groaza de publicatii care mai de care mai colorate, in grilajul ala. In general sunt reviste pentru copii, reviste porno, sudoku, cate un numar ratacit din revistele mari. Probabil ca regulat, toate publicatiile astea, regulate fiind de realitate, sunt inlocuite de altele. Nu ma gandisem niciodata la treaba asta pana acum.

Nu am concluzii, totul se vroia a fi doar o consemnare. Sau poate cel mult, the world is changing. Dar nu stiu in ce sens. Trigonometric?

Anunțuri