You are currently browsing the monthly archive for Februarie 2010.


Azi dimineata iti cuprinsesem capul intre mainile mele firave si emotionate, pierzandu-mi degetele printre suvitele tale rebele de par, iar ochii in priviriea-ti cam ingandurata. Te-am mangaiat apoi peste tample, ti-am zambit, ti-am soptit un secret, mi-am pus o dorinta cand am privit amandoi catre zenit si am inceput sa numar incet secundele care ticaiau ritmic, odata cu bataile inimii tale. Apoi mi-am inceput ziua.

Inca iti mai simt formele in palme iar respiratia ta inca imi mai infioara porii. Cum, nu a fost azi dimineata? A fost acum un an, deja?

Anunțuri

Ploaie, sau lacrimi? Nori, sau plete zbatandu-se in vant? Cer, sau tample zvacnind? Iarba, sau buze fremantand? Tunet, sau inima neinvinsa? Amurg, sau oboseala? Pamant, sau palma nelinistita?
Tu ce ai facut astazi? La mine ai fost furtuna.


Si cica niste studenti de prin camine, intr-un moment de maxima creativitate au facut un „remake” la videoclipul artistului Balan. Sincer, mie mi se pare mai buna studenta asta decat chica cea originala a calului bBalan.



Urasc inceputurile; pentru ca la inceput, riscul de a o da in bara e atat de mare incat uneori plec pe un picior pesimist. Il urasc pentru ca odata facut primul pas, dau fata cu o realitate socant de diferita fata de cum ma asteptam… de cele mai multe ori. Il urasc pentru ca mi se pare mereu ingrozitot de lung. Il urasc pentru ca uneori nu mi-l doresc.

As putea sa il vad ca pe o noua sansa; a 27 mea sansa… Nu ma intreb cum o sa fie, dar nici asteptari prea mari nu am pentru ca, tot ce mi-am dorit de la viata, am cam primit deja.  Chiar daca un pic cam cu taraita dar macar am invatat sa gust (asta ca sa evit sa spun: sa ma multumesc cu putin).

Un inceput de primavara bun, pentru toata lumea. 🙂


(uite ca mi-am amintit de catrenul meu preferat pe care il scriam in oracole, din anii de scoala: Luminile Orasului Vegheaza Etern)

De fapt, azi dimineata, putin dupa ora 7 sau putin inainte de ora 8 -cine mai stie… mi-am simtit intimitatea gandurilor invatada de zgomotul orasului. De obicei, la ora asta este destul de liniste, incat pot sa incerc fara mari eforturi sa imi amintesc ce am visat peste noapte, printr-o simpla semi-cufundare din nou, in vis. :P, cu mana inclestata pe paharul fierbinte de cafea de la automat. E drept ca imi lasasem gandurile slobode pe taramul viselor doar vreo cateva sute de minute (putine!) in noaptea ce tocmai se stinsese, dar parca zgomotul orasului era asurzitor in dimineata asta.  Alarmele si claxoanele imi zguduiau timpanele, harsaitul prudent al rotilor pe carosabil imi invada respiratia, huruitul autogunoierelor imi dadea palpitatii, freamatul  hainelor din fas ale oamenilor imi acaparase toti porii, iar vocile somnoroase sau pitigaiate ale stapanilor hainelor ma faceau sa am tot soiul de vedenii cu monstri. Parca pana si luminile semafoarelor ma asurzeau.

Iar zgomotul ploii, norilor grei, al vantului, al frigului, ma invaluia, imi brutaliza simturile calde si amortite, dorindu-mi sa ma aflu intr-un locsor linistit si moale, unde sa imi pot simti cu usurinta rafalele respiratiei peste propriul corp, sa imi vad firisoarele de par zburlindu-se infrigurate in lumina si sa imi simt mirosul pielii dupa dusul fierbinte de dimineata.

Tot soiul de dimineti… 🙂


De astazi nu te mai iubesc…

…somnul nu imi mai mangaie genele cu franturi din clipele alaturi de tine,  nu mai incerc sa te urasc dar zambesc strengar stiind ca si mai mult te iubesc, nu ma mai intreb: de ce eu, nu mai astept sa fur nicio veste despre tine, nu te mai astept naiv,  nu iti mai spun noapte buna, nu mai adorm ca un copil, leganata de mirosul parului tau, nu iti mai mangai tamplele, nu iti mai zambesc dimineata,  nu iti mai dau tie cafeaua cu mai putin zahar, nu mai sunt curioasa, nu mai cred in mos craciun, nu mai incerc sa te conturez cu degetul… nici cu gandul, nu iti mai soptesc in neant, nu ma mai intreb oare ce faci acum, nu iti mai scriu fara sa stiu daca vei citi, nu iti mai vorbesc fara sa stiu daca vei intelege ca tie iti vorbesc, nu te mai visez, nu imi mai tulburi dorintele, nu ma mai rusinez cand vorbesc despre tine,  nu ma mai intreb cine esti, ma ascund de tine, apoi inchid ochii… si nu te mai privesc pentru prima oara.


Stiu ca am pagina speciala pentru astfel de piese, dar….

…sometimes
you ‘re asking yourself why
you feel you can’t get by
you feel you ‘re crawling on your knees…


Se spune aici ca cica…

Romania a trimis ajutoare in Tahiti

Un incident hilar a avut loc ieri in Tahiti, dupa ce un batalion de vanatori de munte din Romania a fost subiectul unei crize isterice de ras pe insula paradiziaca din Polinezia Franceza.

Din cauza unei confuzii regretabile, Ministerul Apararii a gresit destinatia ajutoarelor pentru victimele cutremurului din Haiti, expediind un batalion de vanatori de munte, precum si 2000 de tone de provizii, apa, paturi, medicamente si alimente intr-o directie total opusa, respectiv in insula Tahiti, aflata in Pacificul de Sud.

„Eu zic ca nu trebuie sa facem un spectacol din chestia asta. Adica, numele seamana foarte, foarte mult. Haiti, Tahiti, Mahiti, Papiti. Sa le ia dracu’, suna la fel”, a declarat pentru times.ro Ministrul Apararii, Gabriel Oprea.

Si cica ar fi o poanta. Dar intre noi fie vorba, nu toate poantele bune se bazeaza pe un adevar?


De curand,  se vorbea pe undeva despre perversii de pe world wide web. Mai exact, daca pui pe undeva o poza in care zambesti mai gales, sau daca participi la vreo discutie incitanta aprinsa despre sex, risti sa fii privit/citit de catre unii care se masturbeaza cu nesat, in timpul asta. Concluzia era sa stergem toate pozele incarcate pe internet, avatar-urile, sa „facem conversatie” doar…

Concluzia mea: de asta nu o sa mai am eu orgasm, pentru ca niste labagii perversi s-au uitat peste ce am scris eu pe internet. Sa fim seriosi, asta o poate face si vecinul din spatele tau, cand stai la coada. Nu ii trebuie neaparat cont de facebook.

P.S. Insa ceea ce mi se pare pervers e sa furi poze si povesti de pe net  si sa spui ca sunt ale tale. 😮 Internet, internet dar… se presupune ca se bazeaza pe realitate. 😀 Navigare placuta, tuturor! 😛

%d blogeri au apreciat asta: