Tu… esti gandul meu suav impletit cu aburul cafelei dimineatilor de vara, udate de plansetul picaturilor de roua reflectand, precum milioanele de cioburi ale unei oglinzi sparte, curcubeul.

Tu… esti zambetul razlet si naiv dupa atingerea fruntii mele incordate, cu aripile, a unui fluture a carui clepsidra ii ajunge la jumatate, in miezul zilei.

Tu…  esti sarutul umed al ierbii peste gleznele dezgolite, dintr-un camp de maci; esti galbenul dorintelor mele sufocate de catre rosul crud si catifelat al idealizarilor de iunie.

Tu…  esti intensul atunci cand imi rad in pumni de bucurie ca iti revad tamplele respirand usor sub degetele mele timide pe care pretind ca le trimit sa se joace de-a v-ati ascunselea cu firele tale de par, vrand de fapt sa iti fur din mirosul parului.

Tu… esti asa cum vreau sa fie septembrie, cum as vrea sa ploua, cum as vrea dansez sau cum as vrea sa fotografiez albastrul.

Daca as fi Dumnezeu, nu as schimba nimic la tine.

Anunțuri