M-am trezit intr-un moment  ca stateam degeaba si priveam in gol, si am inceput sa ma intreb ce as putea face, sa nu mi se para viata plictisitoare, sa nu am impresia ca mi se scurge timpul aiurea  si ca traiesc degeaba. Dar mai ales, sa nu imi para candva rau de felul in care „am pierdut timpul” acum.

Mi-au venit in minte tot felul de distractii, ma gandeam la toate lucrurile pe care nu stiu sa le fac sau poate de care nici nu am auzit inca, incepand cu sporturile extreme, noile gadgeturi, filmele 3D, cu jocurile excentrice sau calatoriile prin colturile neexplorate ale lumii, cercetarea  si terminand cu lucruri simple precum cititul, tricotatul, gradinaritul care insa, iti hranesc atat de mult spiritul. M-am intrebat si cum ar fi sa duci o viata de artist sau una de presedinte.

Ma gandeam la toate lucrurile care ne fac mai buni, mai deschisi, mai fericiti, mai liberi, care ne redau aripile si ne inalta chiar pana la propriile idealuri.

Insa nu s-a produs nicio scanteie in inima mea, nu am putut sa spun „da, asta as vrea sa fac acum”. In prima instanta m-am speriat putin; nu intelegeam ce mi se intampla, ce se intamplasera cu dorinlele mele groase ca vrejul lui Jack…  Am sters toate imaginile si am lasat  totul alb, in jur. De fapt, CE IMI DORESC ACUM? Raspunsul a venit neintarziat:  sa fiu langa tine.

Anunțuri