Imi plac florile enorm, mai ales daca sunt galbene,  sau mov; insa cele de camp imi plac cel mai mult. Nu stiu exact de ce, dar probabil fiindca am crescut printre ele si am inventat cate o poveste pentru fiecare, cand eram mica.
Astazi, printr-o conjunctura a sortii, am uitat si de ochelarii de soare , si sa imi dau parul cu spuma , si sa ma dau cu parfum, nici nu am stat o jumatate de ora sa imi aleg hainele. Recunosc, ma si grabeam si imi era tare frig. Iar cand m-am hotarat de unde sa imi cumpar cafeaua de dimineata,am dat cu ochii peste un batranel care avea flori de camp.
Fara sa mai stau pe ganduri, am renuntat la cafeaua pe care imi place sa o beau pe strada, sub cerul meu in schimbul florilor batranului. Le-am strans la piept, peste ploverasul meu din lana nevopsita, pe care am incercat dimineata sa il asortez cu tenisii cu „moate” (despre care mi-a zis cineva ca ar semana cu niste conserve ); cu pletele rebele batute de vant si cu ochii arsi de soarele diminetii, cu obrazul culcat in manunchiul de flori ma simteam cea mai fericita.

Nu prea pot explica destul de bine de ce m-a facut atat de fericita un brat de flori de camp si nici sa ma fac inteleasa nu reusec , dar stiu ca, pentru mine, a fost una dintre imensele mici bucurii ale vietii.

Sep 21, 2009

Anunțuri