De mult, tare de mult, licuriciul era o gaza micuta si cenusie pe care nimeni n-o lua in seama.
Intr-o zi, un baietel l-a gasit in iarba, s-a uitat lung-lung la el si a zis:
— Hm, ce fel de gaza o mai fi si asta, ca posaca mai e! Sa caut o buburuza; aceea e mai draguta si-am sa-i cant pana ce-o zbura din mana.

Si l-a pus inapoi in -iarba, hotarit sa caute o buburuza.
Tare i-a mai parut rau licuriciului. Ar fi vrut si el sa se joace, sa-i cante si lui baietelul. Asa ca, intristat, s-a pornit sa caute bufnita.
l-a ascultat bufnita pasul: a stat si-a chibzuit, apoi a zis:

— Uite, am sa te invat cum poti sa ajungi o giza deosebita de toate celelalte. Numai ca iti trebuie curaj, mult auraj. Maine in zori, cand se ingana ziua cu noaptea, inainte de a pleca de pe cer, stelele se spala oglindindu-se in bobitele de roua. Tu ai sa stai in iarba si tiptil-tiptil, sa te apropii. Ai sa sorbi stropul de roua taman atunci cand o stea se afla in el; lumina ei are sa-ti ramaie tie, asa ca ai sa luminezi si tu noaptea ca stelele.

A urmat licuriciul sfatui bufnitei si ce credeti ca s-a intimplat?
Chiar in seara aceea, cand sus pe cer au prins sa scapere stelele, jos in iarba, au inceput sa scapere si luminile licuricilor!
De atunci au ajuns licuricii sa lumineze noaptea.

(din popor)

Sep 8 2008

Anunțuri