Cred ca in fiecare clipa, se ridica inspre zenit mii de intrebari: „oare este bine ce fac?”, „am gresit cu ceva?”, „mi se potriveste lucrul asta?”, „as fi fericit facand asa ceva?”, „aici este locul meu?”, intrebari menite sa ne inalte catre propriile idealuri dar care, de multe ori, din pacate ne trag catre nadir. Ma straduiesc sa tin fraul drept, sa nu cad nici pe panta dinspre vise, nici dinspre decizii. Ma intreb doar daca exista cu adevarat, un loc undeva in lume in care sa te poti regasi in totaltate. Si daca exista, propriile nemultumiri il fac imperfect?

Ma recunosc ca un om destul de nehotarat si pana nu ‘gust’ efectiv dintr-un ceva, nu pot lua o decizie. Iar daca o iau, ma macina indoiala destul de tare incat trebuie sa ma intorc inapoi sa vad cum ar fi fost si altfel. Tot despre mine este vorba si cand spun ca, descoperind ca ceva nu a mers, ca nu era locul meu acolo, nu ma mai intorc pentru nimic in lume inapoi.

Una dintre metaforele pentru viata este drumul; drumul insa pare antonimul locului, doar daca nu…locul meu este pe drum. Exista ceva ce nu se va schimba niciodata pentru noi? Putem fi multumiti mereu de ceva, in afara de a fi egoisti?
Ma impresioneaza foarte mult cei care pentru o astfel de intrebare dau raspunsul: „locul meu este langa el/ea”. Si cred ca asa ar trebui sa fie pentru toti.

Acum, ma macina curiozitatea: care o fi locul meu, in lumea larga?

Feb 5 2009,

Anunțuri