Imi amintesc de o perioada cand eram ceva mai tanara, ca oamenii mi se pareau foarte frumosi. Si asta cuprindea mai multe: nu ii vedeam doar frumosi, ci si buni, amabili, fericiti. Vorbeau frumos, erau frumos imbracati si faceau lucruri bune.

Dupa o perioada, au inceput sa nu mi se mai para chiar deloc frumosi: erau imbatraniti, rutaciosi…urati . Incercam sa imi amintesc de vremea cand ii vedeam altfel, incercam sa ma gandesc ca de fapt ei chiar sunt altfel dar din niste motive necunoscute, dar care tineau strict de mine -imi par acum asa…dar degeaba. Ei continuau sa fie tristi, mohorati, nefericiti si pareau ca sunt intr-o alegratura continua, chiar si dupa scaunul liber din autobuz. Imi parea extrem de rau pentru noul meu mod de a vedea lucrurile si am incercat sa imi impun sa imi schimb perspectivele…dar nu am reusit sub nicio forma. Am inceput sa ma gandesc si sa ma invinovatesc pentru faptul ca poate ma supraapreciam si in baza esecurilor proprii am incercat sa imi refac viziunile de altadata. Tot nu am reusit. Atunci m-am gandit ca sunt egoista pur si simplu si superficiala si complet insensibila. Florile si animalele le-am iubit dintotdeauna si in plus am fost o calofila convinsa; dar oameni…?

Nu as putea descrie in cuvinte bucuria pe care am simtit-o cand, intr-o zi, de curand, uitandu-ma la oamenii din jurul meu am constatat ca totul imi pare din nou frumos: in absolut oricine as putea vedea ceva minunat! . Chiar in oricine: si in vagabonzi. Parca sunt fericiti, se imbraca frumos, le sta bine cum isi aranjeaza parul, au pantofii curati, ma uimesc prin ceea ce spun si ceea ce fac…Si par par din nou buni.
Nu pot sa imi explic prea bine schimbarea dar o pun pe seama starilor mele sufletesti, care in ultima perioada sunt destul de confuze si de fapt…nu mi le explic nici eu.

In general, nu prea sunt omul care sa se exteriorizeze prea mult si prea usor, decat fata de cei foarte dragi dar acum as vrea neaparat sa spun tuturor celor care imi citesc randurile, cat si celor care nu mi le citesc ca va iubesc enorm si imi pareti ireal de frumosi! Mi-as dori sa pot si eu ‘ingheta’ timpul si sa ma plimb peste tot, pana reusesc sa admir toti oamenii, chiar daca asta ar dura sute de ani… tot nu m-as plictisi. 🙂

Sep 22 2008

Anunțuri