Pentru ca, in pofida inceputului, fraza urmatoare nu e culeasa de pe niciun site de bancuri, e experimentata pe propria-mi piele:
Care e culmea singuratatii?
Sa iti plangi pe propriul umar.

Stiu ca nu sunt o companie prea placuta in seara asta, dar asa se intampla cand nu mai reprezint o companie pentru cineva, prea mult timp.
Sa iti povestesc cum stau lucrurile: ma trezesc dimineata, imi fac o cafea, dau drumul la calculator, mi se deschid vreo 3 ferestre de messenger si, dupa vreo 30-40 de minute, conversatia se termina cu ceva de genul „hai te pup, ma duc si eu sa ma apuc de gatit ca azi vine Cristi mai devreme” sau „mai vorbim, tre’ sa ma apuc de calcat ca am un maldar de camasi si de cearsafuri” sau „fug si eu sa strang pe aici; stii ca se crizeaza al meu cand e dezastru in casa”. Eu mai pierd un pic vremea incercand sa mai rapesc niste timp si de pe la altii, mai citesc prin bloguri, mai scriu pe Utile, timp in care imi permit sa si gatesc pentru ca folosesc cantitati minime de materie prima, apoi dupa pranz ies pe afara, sau daca e urat afara, fac curat. Mai trag de vreo 10 minute, exagerand cu calcatul rochitei mele si a Larei.
La plimbare obisnuiesc sa imi iau si camera de gat, incetinind astfel consideraabil stilul de mers si merg, si merg, si merg….pana cand realizez ca ar cam fi cazul sa ma si intorc pentru ca am depasit cu mult obictivul propus, sau altfel spus: mai am un pic si ies din Bucuresti. Ma intorc spre casa, gandindu-ma cui sa mai povestesc pe unde am mai fost azi… Ceilalti imi raspund zambind ironic, amuzati, socati: „maaama, ai colbul de un deget pe picioare, unde dracu’ ai fost? in provincie??!”, „iar ti s-au dezlipit sandalele… fraaaate!?” M-am obisnuit si cu astea, si cu altele „da’ pe forum cate posturi mai ai?”, „wooow, ce misto’ ti-a iesit chestia asta! in cat timp ai facut-o?” sau „cum ti-a veit ideea asta?” Raspund sec „Pentru ca eu am timp” Da, am exagerat de mult timp si as da orice sa il pot imparti cu cineva; chiar si ani din viata. 😦

Anunțuri