Ce simt eu primavara asta? In mod curios, simt speranta. Imens de multa speranta; habar nu am ce o sa se intampla si daca ma vor face fericita eventuale intamplari dar…imi pastrez speranata. 🙂
Toata lumea e atat de incantata de primavara, o asteapta cu atata nerabdare, cu emotie… Eu deja m-am plictisit de ea. As vrea sa vina vara mai bine; da, vreau sa fie vara.  Si alt lucru pe care nu il inteleg este cum de ceilalti inca asteapta primavara: a venit de 2 luni bune…Deja mi se pare ‘grea’.
Si ma mai simt si putin obosita. Putin mai mult, de fapt si as vrea tare mult sa imi descarc si eu sufletul intr-un sant. Chiar vreau. In fiecare noapte pun la punct un plan minutios cum sa imi descarc sufletul a doua zi dar…cum apar zorile, esecul e garantat mereu.  Si ar cam fi cazul sa fac pasul asta, sa fim seriosi: a trecut un an deja… 😦 Doar ca mi se pare ca asta ar insemna sa si renunt la visurile mele neimplinite. Si inca nu am curaj.

Anunțuri